Originile iepurașului de Paște, din Neolitic și până astăzi

Iepurașul de Paște este un personaj sărbătorit în festivitățile din cultura americană. În duminica Paștelui, copiii caută cadouri, cel mai adesea ouă de Paște, despre care se presupune că iepurașul le-ar fi lăsat în urmă. 

Această figură mitică a parcurs un traseu interesant, din Europa preistorică și până în prezent. Paștele reprezintă sărbătorirea primăverii și a refacerii ciclului vieții. Ouăle și florile sunt unele dintre cele mai cunoscute simboluri ale fertilității feminine, dar în tradițiile europene, iepurașul – animal cu un potențial de reproducere fenomenal – prezintă și el nu rol important, indică Smithsonian Magazine.

• Legăturile genomice dintre oamenii moderni și strămoși ar putea fi mai vechi decât s-a crezut
• Un studiu a dezmințit un mit despre minele Regelui Solomon

În tradițiile europene, iepurașul mai este cunoscut și în ipostaza iepurașului de Paște. Simbolismul acestuia a fost prezent în cadrul a mai multe ritualuri de-a lungul timpului. În Neoliticul european, iepurele era îngropat ritualic alături de morți. Arheologicii au interpretat acest act drept un gest ritualic religios, în care iepurașul trimitea la renaștere.

Rolul religios al iepurelui

La o mie de ani mai târziu, în timpul Epocii Fierului, ritualurile de înmormântare pentru iepuri erau destul de comune, iar în 51 înaintea erei noastre, Iulius Caesar preciza că în Britania, iepurii nu erau mâncați datorită semnificației religioase pe care o purtau.

Caesar știa în mod sigur că în tradiția clasică grecească, iepurii erau sacrii pentru Afrodita, zeița iubirii. Între timp, fiul zeiței, Eros era adesea înfățișat ca purtător al unui iepure, ca simbol al dorințelor de neatins.

Din lumea grecească și către Renaștere, iepurii apărea adesea ca simboluri pentru sexualitate în literatură și artă. De exemplu, Fecioara Maria era înfățișată cu un iepure alb, ca simbol al depășirii tentațiilor sexuale.

Carnea de iepure și năzdrăvăniile vrăjitoarelor

În tradițiile populare din Anglia și Germania, imaginea iepurelui este puternic legată de Paște. Dovezi din anii 1600 din Germania descriu copii vânând ouă de Paște ascunse de iepurele de Paște, similar cu ceea ce se petrece în prezent în Statele Unite.

Documentele din aceeași perioadă din Anglia mai menționează iepurașul de Paște, în special în contextul vânătorilor tradiționale de iepuri și a consumului cărnii de iepure în perioada Paștelui.

O tradiție, cunoscută ca „Hare Pie Scramble”, era ținută la Hallaton, un sat din Leicestershire, Anglia. Implica mâncatul unei plăcinte făcută din carne de iepure și oamenii trebuiau să se încaiere pentru o bucată. În 1790, preotul local a încercat să oprească obiceiul, asociindu-l cu practici păgâne, dar nu a reușit, motiv pentru care obiceiul continuă și în ziua de azi.

Consumul de carne de iepure

Mâncatul iepurelui poate fi asociat cu vechile tradiții privind alungarea vrăjitoarelor în perioada Paștelui. De-a lungul Europei de nord, tradițiile populare aminteau de faptul că vrăjitoarele luau adesea forma unui iepure, pentru a fura lapte de la vacile sătenilor.

Mai mult, se credea că vrăjitoarele din Europa Medievală puteau absorbi energia vitală din alții, îmbolnăvindu-i.

Ideea că vrăjitoarele de iarnă ar trebui să fie alungate de Paște este un laitmotiv al tradițiilor europene. Echinocțiul de primăvară, care reprezintă promisiunea unei noi vieți, era sărbătorit simbolic în opoziție cu activitățile dăunătoare vieții, performate de vrăjitoare.

Originile păgâne ale iepurașului de Paște

În 1835, specialistul în folclor Jacob Grimm, unul dintre celebrii frați Grimm, susținea că iepurașul de Paște are legătură cu o zeiță despre care el credea că poartă numele de Ostara, din Germania antică. A derivat acest nume din cel al zeiței anglo-saxone Eostre, despre care Bede, un călugăr medieval considerat a fi părintele istoriei engleze, a vorbit în 731.

Bede spunea că în Anglia secolului al optulea, luna aprilie purta numele de Eosturmonath sau luna lui Eostre. Acesta a mai scris că festivalul păgân al primăverii care se ținea în numele acestei zeități a fost asimilat cu sărbătoarea creștină a învierii lui Hristos.

În vreme ce majoritatea limbilor europene se referă la sărbătoarea creștină cu numele care provine din denumirea evreiască de Passover, sau Paques în franceză, Pask în suedeză, limbile germanice și englezești păstrează termenul non-biblic: Paște.

Simbolistica de-a lungul timpului

Cercetările arheologice recente par să confirme venerarea lui Eostre în unele părți ale Angliei și Germaniei, cu iepurele ca simbol central. Iepurașul de Paște pare deci să facă trimitere la aceste sărbători pre-creștine ale primăverii.

După o iarnă nordică lungă și înghețată, pare natural pentru oameni să vrea să celebreze teme ca învierea sau renașterea. Florile înfloresc, păsările își depun ouăle iar iepurașii încep să țopăie.

Vă mai recomandăm și:

Papa Francisc, apel la un armistițiu de Paște în Ucraina

Cum va fi vremea de Florii și Paște? Prognoza anunțată de ANM

Ghidul femeilor – negru clasic sau pasteluri originale?

Louis Pasteur, chimistul francez care a schimbat lumea pentru totdeauna